Mi-ai răbdat, Isuse, nestatornicia,
Mijlocind cu lacrimi către Tatăl Tău,
Să-mi mai lase mie încă vrednicia,
Să nu-mi țină-n seamă multul greș al meu...
Ai privit cu milă ale mele fapte,
Ale mele vorbe, tot ce am gândit...
Și în haru-Ți dulce le-ai știut iertate,
Ca să pot rămâne sfânt și mântuit...
Te-am rănit, Isuse... Rău și nu o dată...
Și prin a mea viață Te-ai simțit străin...
Mare Ți-e iubirea care mă mai iartă
Și trudite brațe încă mă mai țin...
Ai luptat cu sete să mă ai cu Tine
Și atunci când, Doamne, sincer nu Te-am vrut...
Dar doi ochi de Jertfă au văzut în mine
Tot ce niciodată omul n-a putut...
Mi-ai iertat, Isuse, vina cea amară –
Uraganul milei... Vina de... nisip –
Să rămân în lume scumpa Ta comoară,
Eu, un om nevrednic și pe drept nimic...
Pune Tu iubirea Golgotei în mine,
Mult Te rog, Isuse... Vreau să Te iubesc –
Inima să-mi bată numai pentru Tine,
Căci fără de Tine nu pot să trăiesc!
Amin.